Viata cu Vladut- ce-am avut si ce-am pierdut...

In ultima vreme am tot vorbit cu viitoare mame sau cu... non-mame despre "ce inseamna sa ai copil", si cum se schimba viata dupa nastere, asa ca m-am gandit sa va scriu ce inseamna viata mea cu Vladut comparativ cu ce era inainte. Presupun ca nu este extrem de relevant, ca de la un caz la altul schimbarile pot fi mai mult sau mai putin dramatice, depinde in mare masura de mama, de cum e ea inainte si de cum intelege maternitatea...
Totusi, o sa fac o "lista" (pentru ca, daca as scrie un text pe tema asta, simt ca m-as pierde in detalii si as pierde esentialul):

Ce-am pierdut:
- dreptul la leneveala si bucuria de a ma trezi cand m-am saturat de somn. Pentru mine asta a fost partea cea mai grea, pentru ca sunt o persoana destul de comoda. Pentru cineva mai "vrednic" din fire, genul care se scoala la 7 dimineata ca asa ii place si careia ii e bine "mereu in priza" probabil ca e mai acceptabil.
- silueta - mi-am recastigat-o, intre timp, cu greu, dar sarcina si nasterea au insemnat "balenizare". Evident, e vina mea, nu a bietului copil care nu mi-a indesat mancare pe gat.
- abilitatea de a-mi face un make-up perfect in 5 minute si dea-mi indrepta parul cu placa fara oglinda in timp ce ma uit la un episod de sitcom de 20 de minute. Aproape ca nu mai stiu cum sa ma machiez (d'oh, am memorie cam proasta se pare) si  placa n-o mai pot pune in functiune decat noaptea, cand doarme dumnealui, daca nu vreau sa-l duc de urgenta la sectia de arsi. Nu sunt motive de suferinta, totusi, le-am trecut cu titlu de inventar, pentru ca intre timp am descoperit ca nu-s asa urata incat sa trebuiasca sa ma "tencuiesc" de cand ma dau jos din pat si ca parul ondulat poate arata dragut...
- prietenii fara copii. Asta nu cred ca i se poate reprosa cuiva - nici noua, nici lor. Pur si simplu s-a intamplat firesc in momentul in care lumea noastra a inceput sa insemne lapte, pampersi, baita de seara si altele asemenea. Nu i-am pierduut in sensul ca nu ne mai vorbim, dar nu mai iesim impreuna si ne vizitam foarte rar.
- filmele si serialele de fiecare zi. La TV nu ne-am uitat niciodata, dar aveam zilnic program de filme. A mai durat un pic dupa nastere, dar din momentul in care a devenit constient de ce-i in jur nu ne-a mai lasat, pentru ca lui nu i se par fun. Acum ne uitam seara la Teletubbies.

Ce as fi pierdut daca as fi avut inainte:
- going out nights. Nu a fost cazul, ca nu eram genul "clubber", dar imi imaginez ca acum n-as mai face-o, nu numai pentru ca mi-ar fi greu sa platesc bona ca sa ies in club, ci si pentru ca nu mi-ar mai arde de pierdut nopti. Stiu, totusi, ca unele mame nu renunta la iesitul de weekend nici in primul an al copilului. Nu stiu cum o fac, dar... sa le fie de bine.
- cariera. Nu sunt o workoholica si nici "career woman", nu mi-am dorit niciodata sa urc intr-o ierarhie corporatista or stuff, deci nu pot spune ca am pierdut asta. Dar, daca mi-as fi dorit-o, acum as fi fost in mare dificultate, pentru ca simpla intoarcere la munca mi se pare "heartbreaking", sigur nu as rezista sa imi vad doar seara copilul, dormind de vreo ora. Deci, fara overtime, ceea ce mi-ar sabota din start si definitiv sansele la o promovare daca mi-as dori-o. Si aici, unele mame reusesc sa avanseze in cariera, dar pretul e cel pe care l-am spus: sacrifica aproape tot timpul alocat copilului.
- seri romantice, weekenduri romantice, orice... romantic. N-am pierdut ca n-am fost- pentru noi culmea romantismului era sa mancam popcorn la un episod din "Grey's Anatomy" - in serile ne-romantice mancam popcorn la un episod din "Oz- Inchisoarea Federala". Dar daca am fi fost genul "sampanie pe blanita in fata semineului" nu cred ca am mai fi avut parte acum de asa ceva (PS: Eu n-am mai vazut Grey's Anatomy de cand am nascut, pe Oz il terminasem inainte :)))

Ce ma asteptam sa pierd, dar n-a fost asa:
- vacantele. Traiam cu ideea fixa ca e  foarte dificil spre imposibil sa plec cu copilul in vacante, cel putin in primii x ani din viata lui. Nu-i asa, Vladut pare a fi un traveller innascut,   in ultimul un an am fost plecati de 3 ori si, de fiecare data, a fost un inger de copil. Si nu, n-am plecat la all-inclusive-zacut-pe-plaja ci chiar ne-am plimbat.
- shopping-ul. My son is a shopaholic. E partenerul ideal pentru asa ceva, pentru ca are mai multa rabdare decat toti barbatii  din viata mea la un loc. E drept ca se mai joaca cu "marfa" si uneori trebuie sa cumpar diverse obiecte pe care nu mi le doresc numai pentru ca le-a umplut de bale si branza, dar... all in all, e mai bine cu  el decat cu ta-su prin magazine. Din pacate, bugetul  de shopping a scazut simtitor, dar ajungem la asta mai tarziu.
- mesele in oras. Vladut a "mancat la restaurant" prima data pe la 8-9 luni. De atunci am tot iesit, in principiu mananca mai bine la carciuma decat acasa (ok, mommy's not really a good cook), e cuminte si daca ii e foame in oras recunoaste terasele sau locurile unde se serveste mancare, ma rog, si cere sa intram.

Ce-am castigat:
- un stil de viata sanatos. Suna ca naiba, dar nu stiu cum sa-i zic altfel. Pe scurt, cand imparti mancarea cu copilul, te gandesti de 5 ori  inainte de a cumpara junk food, sau de a gati chestii nesanatoase si indigeste gen pane-uri, prajeli etc. Sau ar trebui sa te gandesti, ma rog. Prima data cand a vazut un cartof prajit, Vladut a bagat mana in farfurie sa guste. Desi detesta cartofii, ala i-a placut, si a fost sfarsitul cartofilor prajiti la noi in casa. Valabil si pentru ciocolata, chipsuri si alte chestii "sanatoase"
- responsabilitate si maturitate :D Poate o spun in gluma, dar e foarte serios. Eram teribil de risipitoare si  inconstienta inainte de a naste. Nu numai ca imi cumparam ingrozitor de multe lucruri inutile, ci mi se intampla des sa plec la munte/mare cu banii de lumina si intretinere, apoi sa nu mai stiu de unde sa imprumut. Acum ma gandesc serios daca am nevoie de o a treia pereche de sandale, de exemplu, pentru ca Vladut sigur are nevoie  de multe.
- abilitatea de a fi "up and going" in 5 secunde. Inainte "bootam" in vreo 10 minute, musai cu o cana de cafea. Acum imi ia maxim 5 secunde de la primul tipat sa ma execut. Un bun antrenament pentru o cariera de pompier, de care, de altfel, m-as lipsi cu mare drag.

Despre ce-am castigat pe alt plan nu voi spune nimic. Cei care au deja copii stiu si fara sa le spun, iar celor care nu au... e foarte greu sa le povestesc ce inseamna, de exemplu, cand un pui de om suparat striga "mmma-mma", se agata de gatul tau si isi sprijina capsorul mucios si plin de bale pe pieptul tau, suspinand...