Una dintre cele mai bune campanii la detergenti ever, din punctul meu de vedere, si una dintre cele mai frumoase reclame cu/despre copii, care a reusit sa ma emotioneze de cand am vazut-o prima data (desi nu m-a facut sa cumpar produsul, reclama si ideea mi s-au parut geniale). Stiu ca e veche rau, dar nu am avut pana acum ocazia sa o privesc cu ochii unui parinte care trebuie sa curete si sa spele dupa copilul lui, pentru ca asta ma interesa acum, nu partea de advertising la care nu ma pricep.
De ce am inceput cu asta? Pentru a ajunge sa va spun ca Vladut e cel mai murdar copil de la locul de joaca. Ma rog, nu chiar "cel mai", dar e in top. El e intotdeauna acolo unde se fac tortulete de nisip, el se tavaleste pe jos si isi rastoarna galetusa in poala, el nu fuge si nu plange cand il murdaresc alti copii. Aseara a stat vreo 20 de minute si s-a jucat cu alti patru copii de varsta lui sau putin mai maricei, turnandu-si practic nisip cu lopatelele-n cap (ei se jucau "de-a ceva", nu am inteles eu prea bine de-a ce ca niciunul nu vorbea bine, dar practic asta insemna joaca lor). Bineinteles ca si ei, si noi, parintii "inconstienti" care nu le dadeam una peste mana sa nu se mai murdareasca, am fost priviti tot timpul asta de pe margine ca niste "freaks", vreo 2 mame au sarit si si-au smuls odraslele de la locul faptei sa nu cumva sa incaseze si ele nisip, dar copiii nostri erau atat de fericiti si se jucau atat de frumos impreuna la o varsta la care asta se intampla destul de rar, incat "pretul" distractiei (ceva nisip maturat de pe jos in casa si mai multa insistenta la baita) mi s-a parut infim.
Am fost mereu si voi fi mereu suporter infocat al murdaririi. Prin murdarire copilul invata. Cand exploreaza lumea se murdareste - inevitabil, daca nu cumva e inchis intr-un mediu perfect aseptic. Fiecare noua "descoperire" e un nou prilej de murdarire, si mi se pare cel putin trist - o tristete ca a robotelului din reclama - ca un copil sa afle ce e nisipul, noroiul, iarba strivita, mancarea din castron, doar uitandu-se la ele, sub privirea vigilenta si vocea iritata a mamei care ii spune "Nu pune mana, ca te murdaresti!" N-o sa vorbesc despre imunitate, imbolnavire si bacteriile din mediu pentru ca, desi am o idee, nu e domeniul meu de competenta. Dar, din punctul de vedere al dezvoltarii, murdarirea este, fara indoiala, buna.
Copilul meu a invatat, in primul rand, sa manance murdarindu-se. Cu mult inainte de a porni in explorarea lumii, si-a explorat farfuria de mancare- a mea si a lui, drumul manutei de la castron la gura (cu mari aproximari la inceput, evident), textura bananei, a rosiilor si a firimiturilor de paine. Da, era murdar ca un porc, dar ne distram de minune si numai astfel a depasit etapa in care a refuzat complet si categoric mancarea.
Apoi a pornit in patru labe, ca un gandacel, sa vada ce e in jurul lui. Si a vazut tot: iarba, asfalt, nisip, gresia din mall-uri. Nu mi-a trecut niciodata prin cap sa il opresc "ca e murdar pe jos, merge lumea cu picioarele"- dar s-au gasit mereu in jur ingrijorati care-mi tot repetau asta. Apoi a pornit in picioare. Descult. Nu stia sa mearga cu pantofi, nu-i placeau si nici nu am insistat pentru ca mersul descult este bun, il ajuta sa paseasca natural, nu dupa cum doreste un producator sau altul de incaltaminte. Cand a acceptat prima pereche de incaltari mergea, deja, de vreo 2 luni, si a fost un soi de "ultima sansa", pentru ca venea frigul si urmau sa-i inghete picioarele.
Dupa primii pasi a descoperit parcurile de la alt nivel. Cel in care se juca si intalnea alti copii. Cateva saptamani a pipait nisipul, asfaltul, a bagat manutele in noroiul de toamna... era fascinat si fericit, pentru ca toate lucrurile care pentru noi sunt acolo "dintotdeauna", pentru el erau "cioburi" de lume pe care le vedea prima data.
Acum mergem in parc in continuare si, dupa o perioada in care a fost reticent si rezervat si a evitat copiii, prefera sa se joace cu noi, piticul meu a descoperit firesc joaca alaturi de cei de varsta lui. La nisip, se pare ca acolo a fost locul in care s-a simtit cel mai in largul lui sa se apropie de ceilalti. Si il vad in fiecare zi cum se transforma. Invata sa rada si sa comunice cu ei. Invata sa imparta jucariile lui, sa le dea inapoi pe ale altora, sa le stranga frumos cand plecam acasa. Nu l-am invatat sa faca toate asta, a invatat observand si interactionand cu ceilalti copii.
Murdarirea in joaca si murdarirea "exploratorie", sa o numesc asa, nu au nimic de-a face cu igiena corporala. Nu cresc un "imputit" daca il las sa faca turte de noroi. Baia dupa joaca e obligatorie si cred ca al meu e unul dintre putinii copii pentru care nu a trecut nici macar o zi din viata fara o baita "adevarata". Din prima zi de viata i s-a facut baie in maternitate, cand am ajuns acasa i-am facut baie la fel de firesc, fara sa asteptam "sa cada buricul" si alte babisme, i-am facut baie si la febra, si la raceala, si daca nu iesea din casa deci "nu se murdarea", si dupa ce a implinit un an cand se zice ca "nu mai e nevoie de baie zilnica", cel putin o data pe zi (ca au fist si zile cu 3-4 dusuri). Permitandu-i sa se murdareasca nu fac rabat la igiena. Dimpotriva. Important e sa invete sa se spele, nu sa priveasca oripilat orice urma de praf si sa ii fie scarba sa-si culeaga cheia daca i-a cazut in balta, lumea in care traim mai inseamna si murdarire uneori.
Da, nu il imbrac "ca in reviste", in hainute "frumoase". Pentru cine as face-o? Lui sigur nu-i pasa si se simte mai confortabil intr-un tricou si o pereche de pantaloni de trening decat in camasa "de om mare" si pantaloni de stofa. Nu arata "ca scos din cutie". Mi-l arata lumea cu degetul pe strada. Dar astea sunt probleme ale parintelui, nu ale copilului care nu intelege nimic din ele. (Si sunt sigura ca daca nu-l imbrac de la un an ca pe un mini-corporatist nu-i compromit drumul in viata).
Da, spal mai mult. Spala masina, ma rog. Omor un pom cu ocazia asta. Imi pare rau pentru el, dar sigur nu s-ar atupa gauura din stratul de ozon daca as pune eu masina doar o data pe luna si fericirea copilului meu e mai importanta. I know, I'm a selfish bitch, asta sunt. Si da, casa mea murdarita de un plod insuficient "educat" in ale curateniei, nu sclipeste. Poate ar trebui sa-mi fie rusine, dar nu mi-e. Fac curat cand si cat pot. Am grija sa nu invit prea des musafiri simandicosi, platesc o femeie care face curatenie serioasa de 2 ori pe saptamana si... cine apare neanuntat la usa unei case cu copil mic o cam face pe raspunderea lui, deci nu-mi "crapa obrazul de rusine" ca a venit vecina neanuntata si eu aveam iaurt pe gresie.
Si toate astea pentru ca nu vreau sa ii distrug copilului meu bucuria de a explora si a invata cand si cat are chef. Ca in reclama cu pricina, cred ca orice copil are dreptul de a fi copil.
