joi, 9 iunie 2011

Dirt is good!



Una dintre cele mai bune campanii la detergenti ever, din punctul meu de vedere, si una dintre cele mai frumoase reclame cu/despre copii, care a reusit sa ma emotioneze de cand am vazut-o prima data (desi nu m-a facut sa cumpar produsul, reclama si ideea mi s-au parut geniale). Stiu ca e veche rau, dar nu am avut pana acum ocazia sa o privesc cu ochii  unui parinte care trebuie sa curete si sa spele dupa copilul lui, pentru ca asta ma interesa acum, nu partea de advertising la care nu ma pricep.

De ce am inceput cu asta? Pentru a ajunge sa va spun ca Vladut e cel mai murdar copil de la locul de joaca. Ma rog, nu chiar "cel mai", dar e in top.  El e intotdeauna acolo unde se fac tortulete de nisip, el se tavaleste pe jos si isi rastoarna galetusa in poala, el nu fuge si nu plange cand il murdaresc alti copii. Aseara a stat vreo 20 de minute si s-a jucat cu alti patru copii de varsta lui sau putin mai maricei, turnandu-si practic nisip cu lopatelele-n cap (ei se jucau "de-a ceva", nu am inteles eu prea bine de-a ce ca niciunul nu vorbea bine, dar practic asta insemna joaca lor). Bineinteles ca si ei, si noi, parintii "inconstienti" care nu le dadeam una peste mana sa nu se mai murdareasca, am fost priviti tot timpul asta de pe margine ca niste "freaks", vreo 2 mame au sarit si si-au smuls odraslele de la locul faptei sa nu cumva sa incaseze si ele nisip, dar copiii nostri erau atat de fericiti si se jucau atat de frumos impreuna la o varsta la care asta se intampla destul de rar, incat "pretul" distractiei (ceva nisip maturat de pe jos in casa si mai multa insistenta la baita) mi s-a parut infim.

Am fost mereu si voi fi mereu suporter infocat al murdaririi.  Prin murdarire copilul invata. Cand exploreaza lumea se murdareste - inevitabil, daca nu cumva e inchis intr-un mediu perfect aseptic. Fiecare noua "descoperire" e un nou prilej de murdarire, si mi se pare cel putin trist - o tristete ca a robotelului din reclama - ca un copil sa afle ce e nisipul, noroiul, iarba strivita, mancarea din castron, doar uitandu-se la ele, sub privirea vigilenta si vocea iritata a mamei care ii spune "Nu pune mana, ca te murdaresti!" N-o sa vorbesc despre imunitate, imbolnavire si bacteriile din mediu pentru ca, desi am o idee, nu e domeniul meu de competenta. Dar, din punctul de vedere al dezvoltarii, murdarirea este, fara indoiala, buna.

Copilul meu a invatat, in primul rand, sa manance murdarindu-se. Cu mult inainte de a porni in explorarea lumii, si-a explorat farfuria de mancare- a mea si a lui, drumul manutei de la castron la gura (cu mari aproximari la inceput, evident), textura bananei, a rosiilor si a firimiturilor de paine. Da, era murdar ca un porc, dar ne distram de minune si numai astfel a depasit etapa in care a refuzat complet si categoric mancarea.

Apoi a pornit in patru labe, ca un gandacel, sa vada ce e in jurul lui. Si a vazut tot: iarba, asfalt, nisip, gresia din mall-uri. Nu mi-a trecut niciodata prin cap sa il opresc "ca e murdar pe jos, merge lumea cu picioarele"- dar s-au gasit mereu in jur ingrijorati care-mi tot repetau asta. Apoi a pornit in picioare. Descult. Nu stia sa mearga cu pantofi, nu-i placeau si nici nu am insistat pentru ca mersul descult este bun, il ajuta sa paseasca natural, nu dupa cum doreste un producator sau altul de incaltaminte. Cand a acceptat prima pereche de incaltari mergea, deja, de vreo 2 luni, si a fost un soi de "ultima sansa", pentru ca venea frigul si urmau sa-i inghete picioarele.

Dupa primii pasi a descoperit parcurile de la alt nivel. Cel in care se juca si intalnea alti copii. Cateva saptamani a pipait nisipul, asfaltul, a bagat manutele in noroiul de toamna... era fascinat si fericit, pentru ca toate lucrurile care pentru noi sunt acolo "dintotdeauna", pentru el erau "cioburi" de lume pe care le vedea prima data.

Acum mergem in parc in continuare si, dupa o perioada in care a fost reticent si rezervat si a evitat copiii, prefera sa se joace cu noi, piticul meu a descoperit firesc joaca alaturi de cei de varsta lui. La nisip, se pare ca acolo a fost locul in care s-a simtit cel mai in largul lui sa se apropie de ceilalti. Si il vad in fiecare zi cum se transforma. Invata sa rada si sa comunice cu ei. Invata sa imparta jucariile lui, sa le dea inapoi pe ale altora, sa le stranga frumos cand plecam acasa. Nu  l-am invatat sa faca toate asta, a invatat observand si interactionand cu ceilalti copii.

Murdarirea in joaca si murdarirea "exploratorie", sa  o numesc asa, nu au nimic de-a face cu igiena corporala. Nu cresc un "imputit" daca il las sa faca turte de noroi. Baia dupa joaca e obligatorie si cred ca al meu e unul dintre putinii copii pentru care nu a trecut nici macar o zi din viata fara o baita "adevarata". Din prima zi de viata i s-a facut baie in maternitate, cand am ajuns acasa i-am facut baie la fel de firesc, fara sa asteptam "sa cada buricul" si alte babisme, i-am facut baie si la febra, si la raceala, si daca nu iesea din casa deci "nu se murdarea", si dupa ce a implinit un an cand se zice ca "nu mai e nevoie de baie zilnica", cel putin o data pe zi (ca au fist si zile cu 3-4 dusuri). Permitandu-i sa se murdareasca nu fac rabat la igiena. Dimpotriva. Important e sa invete sa se spele, nu sa priveasca oripilat orice urma de praf si sa ii fie scarba sa-si culeaga cheia daca i-a cazut in balta, lumea in care traim mai inseamna si murdarire uneori.

Da, nu il imbrac "ca in reviste", in hainute "frumoase". Pentru cine as face-o? Lui sigur nu-i pasa si se simte mai confortabil intr-un tricou si o pereche de pantaloni de trening decat in camasa "de om mare" si pantaloni de stofa. Nu arata "ca scos din cutie". Mi-l arata lumea cu degetul pe strada. Dar astea sunt probleme ale parintelui, nu ale copilului care nu intelege nimic din ele.  (Si sunt sigura ca daca nu-l imbrac de la un an ca pe un mini-corporatist nu-i compromit drumul in viata).

Da, spal mai mult. Spala masina, ma rog. Omor un pom cu ocazia asta. Imi pare rau pentru el, dar sigur nu s-ar atupa gauura din stratul de ozon daca as pune eu masina doar o data pe luna si fericirea copilului meu e mai importanta. I know, I'm a selfish bitch, asta sunt. Si da, casa mea murdarita de un plod insuficient "educat" in ale curateniei, nu sclipeste. Poate ar trebui sa-mi fie rusine, dar nu mi-e. Fac curat cand si cat pot. Am grija sa nu invit prea des musafiri simandicosi, platesc o femeie care face curatenie serioasa de 2 ori pe saptamana si... cine apare neanuntat la usa unei case cu copil mic o cam face pe raspunderea lui, deci nu-mi "crapa obrazul de rusine" ca a venit vecina neanuntata si eu aveam iaurt pe gresie.

Si toate astea pentru ca nu vreau sa ii distrug copilului meu bucuria de a explora si a invata cand si cat are chef. Ca in reclama cu pricina, cred ca orice copil are dreptul de a fi copil.


9 comentarii:

  1. So true ! Am fost acum cateva saptamani in Herastrau cu pitica si la locul de joaca cu nisip fii-mea a inceput timid sa exploreze. Atata a explorat ca a inceput sa-si toarne nisip in cap, iar punctul culminant a fost cand s-a aruncat pe burta in nisip, moment in care o mamica de pe margine s-a uitat cel putin oripilata la copil si apoi la mine si la tacsu care radeam cat ne tineau falcile de cat de frumos se distra copilul nostru. Am avut haine de schimb la noi, am scuturat-o de nisip la plecare si aia a fost, everybody's happy !
    Sunt de acord ca nu crestem niste copii imputiti, mizerabili sau focare de infectie cum am mai auzit, daca ii lasam sa descopere lumea cu manutele si piciorusele lor.
    Inca un articol minunat ! Good job, Maria. Va imbratisam.

    RăspundețiȘtergere
  2. zilnic il iau de la cresa pe L. plin de nisip (si in urechi are :))) si uneori si de mancare ... stau cuminte cand el imi toarna nisip sau pietris pe haine (la cap inca n-a ajuns) si apoi rade si isi toarna si lui (uneori si in gura :D) ... ca sa nu stric definitiv hainele i-am cumparat o vesta-bavetica de plastic si il las sa se desfasoare in liniste cand mananca ... TREBUIE LASATI SA-SI TRAIASCA COPILARIA DESCOPERIND SI EXPLORAND

    RăspundețiȘtergere
  3. Va multumesc pentru comentarii si ma bucur ca ganditi asa. :)

    Pici, si eu i-am luat baveta-vestuta, a inceut sa se invete cu ea, acum daca uit sa i-o dau mi-o cere. Sunt foarte practice.

    Denise, ma fac ca nu remarc ca iar ati venit in Bucuresti si nu ne-ati zis si noua :D Va pupam si va asteptam sa mai veniti la o repriza de jeg :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma bucur ca inca cineva imi impartaseste parerea legata de copil murdar si vesel versus copil curat si frustrat la locul de joaca...
    Ma intereseaza ca Diana sa cunoasca ,sa invete ,sa descopere ce e in jurul ei,mediul in care traieste si cum ar putea s-o faca altfel decat explorad(atingand,gustand,lovind ,etc).
    Intotdeauna e imbracata sport,astfel incat sa aiba comoditatea sa se miste, sa alerge sa urce-coboare scari,mai nou sa se catere. Multa lume spue ca e baietel,in ciuda cerceilor si culorilor hainutelor,tocmai din cauza tinutei.So what! Ea sa fie bucuroasa si incantata !
    Va pupam Feli si Diana!

    RăspundețiȘtergere
  5. Mda...Frumos:) Sa povestesc si eu un episod de acum cateva zile, din parc ;)) Eram la turele obisnuite prin parc, ajunsesem la leagane si L a observat o balta maaaaare undeva intre gropile de nisip...evident ca a luat balta la picior si a inceput un du-te - vino prin ea cu din ce in ce mai mult elan, pentru ca ii placea ca facea valuri si ca sarea apa in ce in ce mai sus, pantalonii uzi, de sandale nici nu se mai pune problema...Mihai (Irinka) a stat putin pe margine dar n-a rezistat si da-i si el ture prin apa la greu...Sa va zic cu ce priviri ne sagetau parintii de prin jur si ce cate comentarii in barba am auzit? =)))) parca eram parazitii societatii or smth :)) mai ales ca ceilalti copii vedeau si vroiau si ei, iar parintii veneau si ii trageau inspaimantati de langa balta :D...in fine, povesti...si da, si L merge descult prin parc (la ai mei la tara, de cand a venit caldura, isi arunca sandalele cat colo si umbla toata ziulica descult), isi scrie cu creta pe tricou ca sa o oripileze pe socra'mea care ma oboseste ingrozitor, desi vine rar, numai cu faptul ca pronunta "servetele umede" la fiecare doua minute ;)), invata mancand etc etc ...Pupam exploratorii fericiti :)

    RăspundețiȘtergere
  6. hai ca suntem in ton azi hahaahha Vezi pozele puse pe FB azi cu Jaz in parc :D De cind a inceput sa mearga, pe cit posibil refuza pantofii, sandalele, papucii etc,eu n-o sterg pe miini si la bot din 2 in 2 secunde (bunica-mea o alearga pur si simplu cu cirpulitza; asta asa ca sa ma umplu eu de toi dracii)si nici nu ma deranjaza ca murdareste hainele pe care eu am dat o galagie de bani.
    E COPIL !! ASA INVATA !! in limitele bunui simt o las sa faca ce-o taie capul.

    va pup
    D

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Feli: asa e, asta e tot ce conteaza, de fapt.

    @ Ana: "mortala" soacra-ta. Ti-am mai spus ca e leita mama, da? Maica-mea sta cu servetelele antibacteriene in mana cand se apropie de fiu-miu, tot timpul vede ea o bacterie mica intr-un colt :D

    @ Dana: Jasmine e delicioasa! Cred ca la voi, acolo, lumea e mai relaxata in privinta asta (sau ma insel) dar, ca de obicei, cei din familii au fibrilatii ca "mor copiii infectati". Oricum, nici Jaz nu pare prea afectata de angoasele lor, she minds her dirty business! :))

    RăspundețiȘtergere
  8. Zic si eu, zic si eu, desi sunt singura ca nuca-n perete :))
    Sper din tot sufletul sa reusesc sa-mi cresc plodul, atunci cand l-oi avea, in felul asta. Sa ma paleasca inspiratia aia mare si sa inteleg care-i sunt nevoile, care-i calea de urmat ca el sa invete despre ce e vorba in lumea asta mare.

    RăspundețiȘtergere
  9. Cami, sincer, eu nu stiu mama care sa nu ii fi inteles nevoile copilului daca si-a dorit cu adevarat sa faca asta. Inclusiv cele mai putin...dotate intelectual sau cultural decat noi. Cunosc femei prostute sau "real pitzi" care sunt mame extraordinare.
    Si nu exista un "mare secret". Doar - desi probabil ca acum nu iti suna nicicum chetsia asta, dar o zic pentru cand o sa ai nevoie de ea - sa ai incredere in copilul tau si in ce are el sa-ti comunice (char din prima ora de viata ei ne ofera "hint-uri" despre nevoile lor, din pacate majoritatea crede ca "stiu eu mai bine") si sa nu te temi vreodata ca iti poti "rasfata" copilul iubindu-l si aratandu-i asta. Nu exista asa ceva. Rasfatul apare tarziu si e efectul inconstantei parintelui in aplicarea regulilor.
    Cam atat. No big secret. Copilul nu trebuie "modelat" ca o bila de plastilina (desi se poate face asta, in virtutea relatiei de dependenta a lui de parinte), doar sustinut si ajutat sa isi gaseasca propriul drum.
    Apoi, trebuie sa discerni intre pericolele reale (daca se urca pe masa poate cadea si-si rupe gatul) si trasnai (daca inghite un fir de par se imbolnaveste si moare - c'moooon) sau motive derizorii (se murdareste pe hainute si se uita lumea la el, o sa ma creada o lenesa) si cam atat. It's that simple, actually. :)

    RăspundețiȘtergere