marți, 14 iunie 2011

Despre ploaie, joaca si... radacini.

Exista cateva chestii care ma fac sa ma intreb daca nu cumva sunt o mama rea.  Sau, ma rog, una insuficient de buna. Una dintre ele e ploaia, si vremea urata in general. Nu din cine stie ce motive filosofico-meditativ-bla-bla, ci pentru ca atunci cand e urat afara nu putem iesi afara, iar ideea de joaca in casa imi da fiori reci. Asa ca am avut mereu un respect invidios fata de mamele care "prefera sa stea in casa" cu copiii - si am cunoscut cateva care chiar nu ieseau cu zilele. Ce, Doamne, iarta-ma,  au ele si eu nu? Cum pot face asta fara sa ajunga la camera de garda- ori copiii la neurochirurgie cu traumatisme craniene, ori ele la psihiatrie cum simt eu dupa 3 zile de stat in casa? Daca nu intelegeti fobia mea pentru statul in casa, probabil ca intr-adevar e o abilitate care imi lipseste. Dar trebuie sa povestesc un pic mai mult, despre mama mea si despre Vladut.

Mama mea e o persoana pe care eu nu am reusit niciodata sa o inteleg. Suntem atat de diferite incat intre noi exista un soi de falie tectonica, nu prapastie. Pot numara pe degete momentele in care ne-am inteles cu adevarat una pe alta: in general, chiar atunci cand avem toata bunavointa din lume sa comunicam, sfarsim prin a ne certa pentru ca diferentele intre noi sunt prea mari si fundamentale pentru a ne putea pune una in pielea celeilalte. Pentru a fi corecta, mama m-a ajutat de multe ori si stiu ca atunci cand sunt intr-o situatie limta pot conta pe ea (in principiu ii e mai simplu sa ma ajute financiar decat fizic, dar o face si pe asta daca e musai). Dar in chestiile cotidiene, e imposibil sa ne intelegem, cum spuneam.

De exemplu, nu inteleg oricat as incerca lumea mamei. Valorile ei, lucrurile care ii plac etc. Nici ea pe-ale mele. Nu ar fi o tragedie, daca acum noi nu am sta intr-un apartament al ei in care nu locuieste, dar si-a adus ce a luat din vechea casa a bunicilor si alte chestii. Nu platim chirie, evident, ne mai scapa si de alte cheltuieli, dar nu putem muta/schimba/modifica nimic din casa.  Ei, casa asta e plina de "troace": A fost inghesuita in ea atata de multa mobila  incat sunt portiuni in care nu te poti deplasa decat intr-o parte pentru a trece pe langa ea. Mobila e veche de 1000 de ani si a adunat-o nu numai din casa bunicilor, ci si de pe la vreo 3 matusi si din vechea ei casa. Toata e masiva, din stejar in general, are modele complicate si un milion de unghiuri si colturi. Si, ca sa intelegeti mai bine, voi recapitula ce avem in sufragerie (care e una de bloc, deci de maxim 30 mp): 3 fotolii si o canapea mare cu cadru si brate late din stejar, 3 corpuri de biblioteca deschise si 1 cu geamuri, o masa joasa (nush la ce foloseste, ca e mare, nu-i masuta de cafea)  in mijloc, o masa "de mancat" extensibila la fel de mare, un balansoar, 6 scaune, o masuta inalta pe care statea o vaza, un bufet inalt cu 3+3 usi fara chei plin de farfurii, o... chestie (nu ii stiu denumirea) patratoasa, cu 2 sertare si un blat de marmura colturos, inca o masuta inalta, o masina de cusut Singer nefunctionala, o comoda de televizor, un scrin brancovenesc cu 2 milioane de colturi si 2 scaune set cu el. Da, toate astea intr-o singura camera, daca nu ma credeti pot veni cu poze doveditoare.

Am incercat sa negociez cu mama reorganizarea spatiului, dar n-a fost chip. In primul rand pentru ca ei asta i se pare o camera mobilata normal si considera ca Vladut trebuie sa invete sa traiasca intr-un asemenea spatiu. Apoi, pentru ca ea a restaurat mobila asta pe bani multi si considera ca in subsol s-ar distruge (si oricum nu mai e loc in boxa noastra din subsol, care e plina de alte troace de care "poate e nevoie undeva"). Si, nu in ultimul rand, pentru ca imi tot spune ca "astea sunt radaciniile voastre, mama, cum ai vrea sa renunti la toate astea si sa nu-i mai poti arata copilului astuia nimic din trecutul nostru?" Nu simt nicio legatura intre radacinile mele si scrinul matusii Margareta, probabil ca imi lipseste mie o bucata de suflet sau de creier. Nu simt nici macar cand dorm in patul bunicilor mei, in care am dormit jumate din copilarie. Transbordat in casa asta, nu acolo unde a stat el in copilaria mea, fara linistea si mirosul casei, fara zambetul bunicii si fara soba in care imi cocea bunicul nuci, el ramane un pat prea masiv, cam scurt si destul de incomod, in care nu-mi pot intinde picioarele ca lumea din cauza tabliei. Bunicii mei si amintirea lor  sunt lucrurile cel mai aproape de "radacini" pe care le-am avut vreodata in lume, dar nu simt ca mobila ii poate inlocui sau ca le pastreaza spiritul. In schimb, trebuie sa stau zi de zi cu sufletul strans, vazandu-l pe Vladut despre care se poate spune orice, numai ca-i prudent nu,  catarandu-se, tragand de si  alergand printre "radacini".

Ei, cand ploua, e foarte frig si e "de neiesit din casa", totul se transforma intr-o experienta care ma terorizeaza. Pentru ca Vladut e un copil cuminte si intelegator, dar are o energie care ar lumina o strada intreaga daca ar fi folosita corespunzator. Pentru ca nu il pot convinge sa faca ceva care sa nu presupuna alergare, catarare sau invartire pe loc, mai mult de 10 minute.  Joaca lui e in mare masura fizica la ora actuala.  Nu stiu cum fac alte mame in situatii d-astea si, cum spuneam, gandul ca ele se simt bine in casa, nu afara, ma complexeaza.  Ce le faceti, fratilor? Serios acum. Vladut deseneaza cate 5-10 minute, de exemplu, apoi se mai joaca cu cartonasele cu animale de la Mega Image, pe care le scoate din cutie si se uita la ele inca 5-10 minute, se mai uita la Teletubbies sau la avioane pe youtube tot cam atat... si se facu un sfert de ora, hai jumate daca are o zi buna. Si restul timpului? Ca va spun eu ce face al meu restul timpului: alearga, danseaza, face gimnastica, se joaca "de-a v-ati ascunselea", impinge caruciorul sau ladita de scule, se catara pe ce nimereste si incearca sa zboare, toate printre "radacinile" maica-mii. Ori, pentru mine, supravegheatul lui in casa e mai solicitant  decat daca as pilota o nava spatiala. Dupa o zi de ploaie in care am stat cu el in casa sunt epuizata fizic si privesc in gol vreo juma de ora pentru ca mi s-au scurtcircuitat neuronii de incordare.

Taica-su pare sa fie mai ok cu el in casa, dar cu taica-su Vladut nu alearga la fel de mult (habar nu am de ce...). Dar pentru mine e un cosmar. Si asta ma face sa am indoieli legate de capacitatea mea de a-l creste. Daca atunci cand ne plimbam, sau ne jucam in parc, chiar daca ne mai "certam" uneori, simt ca relatia noastra e una speciala si ne simtim bine impreuna, in casa se duc naibii toate astea. In casa ma transform intr-o mama isterica, care striga la 5 minute "mergi incet!", "ai grija la cap!", "nu mai merge cu spatele!", "nu te mai invarti!", "da-te jos de acolo!" Asa ca ma intreb, cu toata sinceritatea, ce le faceti, fratilor, sa fie linistiti in casa? Ce mare secret imi scapa? Sau sunt "radacinile" de vina si toti copiii sunt la fel? Nu, va rog, nu-mi recomandati jucarii, sunt inutile, dupa 10-15 minute de interes se transforma in alte obiecte bune de folosit ca scarita intermediara.

Deocamdata raman dependenta de accuweather si simt cum ma apuca disperarea la fiecare nor...

14 comentarii:

  1. Hi. Naspa cu atatea prin casa. Noi in casa ne jucam asa: desenam, facem cubul, ne jucam cu capacele, sticle si altele asemenea, plus ca ne uitam la Clubul lui Mickey. N e fan si s-at iota nonstop. Daca e cazul apelam si la laptop uneori. Mai alearga din sufragerie in dormitor, ma mai ia la plimbare... cam astea. Noroc si ca isi mai gaseste de prin cutii cate o jucarie cu care nu s-a mai jucat demult si se joaca.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc, Ioana, pentru sugestii. Din pacate la noi desenatul dureaza 10 minute daca am noroc, la desene nu se uita decat 15 minute si restul activitatilor se desfasoara in alergare. Adica se joaca si el cu sticle, dar asta inseamna ca ia o minge si arunca in ele ca in popice, apoi alearga dupa minge si se baga sub toate draciile sa o scoata, si tot asa...

    RăspundețiȘtergere
  3. radacinile sunt de vina ... din cauza lipsei parcurilor sau a lipsei chefului meu de a merge in acelasi marc mic si urat, stam destul de mult in casa ... nu avem multa mobila si mai nimic la nivelul lui ... alearga prin casa (a venit deja de 2 ori vecinul de jos, dar noi sa fim sanatosi ca vad ca ei nu sunt), se catara pe canapea sau scaun, mai mazgaleste, se mai uita la videoclipuri si danseaza, ne mai gadilam, tranteste usile, mai arunca cu jucarii prin casa, se intinde pe jos si ma pune si pe mine sa ma intind langa el si ne imbratisam ca si cum am face nani ... i-am amenajat cat de cat balconul si mai sta si pe acolo, dar deja devine stresant cand vad ca vrea sa arunce cate ceva peste balustrada ... cred ca pe noi ne-a si invatat vremea sa stam in casa :))

    RăspundețiȘtergere
  4. cat ma enerveaza ca nu exista optiunea de edit a comentariului

    RăspundețiȘtergere
  5. Da, si pe mine ma enerveaza, nici eu nu le pot edita, nici macar pe ale mele... pot sa le sterg si sa le rescriu daca am chef. :))

    Probabil ca sunt "radacinile", uneori ma bate un gand criminal care presupune niste benzina si o bricheta, dar ma gandesc ca daca m-as intoarce in Baneasa ar fi mai rau, acolo nu avem radacini da' avem o scara care poate fi asigurata numai cu foarte multi bani (pe care nu-i avem) pentru ca trebuie schimbata toata balustrada si zidit ceva, plus juma' de curte plina de fiare vechi, sarme si alte cuie ruginite, ale celuilalt bunic...

    RăspundețiȘtergere
  6. Aham , hai ca am mai gasit un avantaj pentru decizia noastra de a sta la curte. Desi e cu dus si-ntors pentru ca nu va avea alti copii cu care sa se joace... Pff, ok, o sa-ti spun la momentul potrivit daca e avantaj sau nu :))

    Poate radacinile vor putea fi valorificate pe ceva bani grei candva :)

    RăspundețiȘtergere
  7. mda ... nu e bine nici acolo ... scoate-l afara si pe vreme urata si ai rezolvat problema :))

    RăspundețiȘtergere
  8. @Cami, daca ploua nu m-ar ajuta cu nimic curtea (decat daca, eventual, as avea o prelata peste toata), si daca nu ploua nu-i simt lipsa ca e foarte aproape parcul, deci nu e vorba de a sta la curte sau nu, ci de a avea in casa un mediu "childproof"...
    Radacinile, din pacate, au doar valoare sentimentala (pt mama), sa nu-ti imaginezi ca sunt nushce valori. E o mobla veche banala...

    @ Pici, crede-ma ca l-am scos si pe viscol, ca in footmuff inca mai statea, dar prostia aia de aparatoare de ploaie pentru carut nu o suporta. Cand ploua doar usor il scot, in pelerina si pe sub stresini, dar cand toarna cau galeata ca in saptamanile astea....

    RăspundețiȘtergere
  9. eu tot visez la o casa+curte unde sa ii amenajez eu un spatiu de joaca si sa scap de chinul parcurilor ... sper ca la anu' sa reusim

    RăspundețiȘtergere
  10. Eu am povestit de ce nu e pt noi faza cu curtea. Niciunul dintre noi nu "sufera" de vrednicie cand e vorba de trebaluit in gospodarie, si la curte e in mod real mai multa munca decat la bloc, pe care, daca o lasi nefacuta, se "razbuna" in cateva saptamani. Pentru oamenii care se relaxeaza dereticand si bricoland, insa, e o idee buna.

    RăspundețiȘtergere
  11. stiu, am citit, dar eu prefer sa tai iarba si sa tund tufele o data la 2 sapt. decat sa imi fac nervi zilnic cu parcurile lor

    RăspundețiȘtergere
  12. Fiecare alege din punctul asta de vedere, chiar nu era nicio urma de ironie in ce am scris mai sus, pur si simplu sunt oameni carora le plac chestiile astea, sau carora le displace mai mult decat noua traiul in comun (inclusiv vecini si parc)... Si, din nou fara ironie, exista oameni care cand au timp liber deretica prin casa sau prin curte, rearanjeaza camara, scot hainele din sifonier si le pun la loc mai frumos, ma rog, chestii gospodaresti... Casa la curte e pentru oameni... "de casa", nu zic ca e mai buna sau mai rea decat blocul, e doar o varianta.
    Oricum, apropo de subiectuul cu vremea urata, la casa sau la bloc povestea e aceeasi, tot exista zile in care trebuie sa stai indoors

    RăspundețiȘtergere
  13. Cand nu putem iesi din casa, fie-mea opteaza pt diverse activitati ca: scosul hainelor din dulapul ei (e singurul la inaltimea ei pe care reuseste sa il deschida); "reorganizarea" lucrurilor de pe scaune sau din sacose sau din buzunarul tarcului ei; ii mai dau geanta mea, o asez in mijlocul patului si o las sa o exploreze (fara sa ii pun la indemana bacnote; cu monedele e alta treaba, ii place cum zornaie una de cealalta); "fura" hartie igienica de la baie si o face maruntele-maruntele si fiecare astfel de bucatica o rasuceste intre degete si o arunca pe jos - cand vad ca a terminat, o rog frumusel sa le arunce la gunoi, asa ca mai castig asa alte cateva minutele pana aduna toata mizeria de pe jos; cand suntem la maica-mea, o lasam sa umble in dulapul cu ibrice: le scoate pe toate si le loveste unul de altul, e foarte incantata, mai putin urechile noastre.

    Ar mai fi varianta cu baia: Maruntzica mea ar sta in cada si ar umple si goli pahare cu apa la nesfarsit, nici nu simte ca s-a racit apa, atat e prinsa cu fizica lichidelor :))

    Deci, in general, scormonitul e activitatea preferata. Daca te lasa nervii, nici nu stii ca ai copil. Bine, Vladut e mai mare, poate are alte preferinte :) Dar poate ti-am dat macar o idee :)

    Pupici

    RăspundețiȘtergere
  14. Roxana, geanta nu i-am dat-o, poate ar fi o idee buna, mai fac si eu ordine in ea. :)) De dulap s-a plictisit (si de-al lui, si de-al nostru) dar il mai pacalesc cateodata cu punga de sosete - daca e in starea potrivita incearca sa se incalte cu fiecare in parte, ceea ce dureaza destul :)) Cu ibricele nu prea merge la noi, pentru ca din lipsa de spatiu stau impreuna cu obiecte de sticla/portelan (da, in majoritatea "radacinilor" zac troace vechi, si spatiul util e foarte mic), chiar nu avem cum sa le aranjam si baie nu mai face de vreun an - numai dus, nu a acceptat cada mare cu apa si s-a obisnuit asa.
    Ramane hartia igienica si variatiuni, poate il intereseaza, ca-i cumpara mama cu baxul :))
    O sa incerc la urmatoarea ploaie. Pup!

    RăspundețiȘtergere