marți, 21 iunie 2011

Cum ne educam fetitele?

Nu, stati linistiti, n-am nimic sa va anunt legat de chestia asta. Dar eu sunt mama de baiat si probabil ca, asa cum imi zicea lumea cand a aflat ca voi avea baiat, sunt nascuta pentru asta... Si, desi au fost perioade inainte de a afla sexul viitorului copil, in care ma vedeam cumparand rochite si bentite pentru ca sunt "cute", sunt convinsa ca Vladut a fost baiat pentru un motiv intemeiat si daca as mai face unul probabil ca tot baiat as vrea sa fie.

Acestea fiind spuse, marturisesc ca nu inteleg nici moarta felul in care gandesc (unele) mame de fetite. Lasand la o parte tabloul "clasic" deja, al fetitei aduse imbracata ca de serbare la locul de joaca (preferabil in alb si roz pal) apoi certata daca se joaca in nisip sau se da pe tobogan (ca se murdareste), zilele astea am avut parte de doua episoade care m-au pus pe ganduri.

Primul- o fetita de vreo 4 ani, venita in parc cu mama si sora mai mare. Nu as fi avut treaba cu ele, probabil ca nici fiu-meu, daca n-ar fi fost singurii copii din parcul Ioanid la momentul in care am ajuns eu, fugarita de juniorul care se asezase grabit in carucior sambata la 9 dimineata si incepuse sa strige "pa! pa!". Ei, fetita cea mica (evident hiperprotejata si ... "bebelusizata" de maica-sa care o dadacea in fiecare secunda si nu o lasa sa miste in absenta ei) statea pe banca si Vladut s-a asezat in nisip in fata ei, cu lopatelele, vorbindu-i pe limba lui si gesticuland a chemare. Fetita a luat o mutra dezgustata si i-a spus: "Eu nu ma joc cu baietii!"
Auzind-o, am ramas fara replica. Cred ca m-am si holbat, de fapt. Vreau sa zic... la 4 ani cat parea sa aiba ea, un copil abia incepe sa inteleaga ca baietii au... cuc si fetele altceva. Cu siguranta nu e constient inca de diferentele de sex-rol si alte subtilitati, deci mi-era clar ca fusese invatata (direct sau indirect) ca nu trebuie sa se joace cu baietii. Dar de ce, Doamne iarta-ma, ti-ai invata fetita la 4 ani sa nu se joace cu baietii? Presupun ca nu pentru a o feri de un viol (desi nimic nu e imposibil, ca maica-sa i-a raspuns ceva de genul "El e bebelus, poti sa te joci cu el"), ca e greu de crezut ca un baietel de varsta ei ar fi mare taur comunal. Or manca ei pui cu hormoni, ar nici chiar asa. O fi invatat-o de acum de teama ca "o scapa din mana" mai tarziu? A fost prevazatoare? Sau nu o lasa sa se joace cu baietii pentru ca sunt rai si se bat (desi afirmatia asta e eronata din punctul meu de vedere, fiu-meu si-a luat bataie la joaca pana acum exclusiv de la fetite, intoteauna degeaba). Pentru ca alearga si se murdaresc? Sau ca sa nu-si strice reputatia?
Nu, chiar nu-mi trece prin cap vreun motiv pentru care mi-as invata fetita sa nu se joace cu baietii, daca as avea una. Dar, cum spuneam, nu prea pot sa ma pun in pielea unei mame de fata din punct de vedere al educatiei sexuale (sau "de gen", ca asa e corect acu'), chiar daca stiu teoria imi lipseste complet empatia, habar nu am cum e sa-ti cresti fata in anul de gratie 2011 si ce spaime iti poate da asta. Si pentru ca multe dintre cele care citesc si comenteaza pe aici sunt mame de fetite, poate ma dumireste si pe mine cineva: voi va veti creste asa fetitele? Le veti invata ca baietii sunt rai si nu trebuie sa se joace cu ei/?

Al doilea episod s-a petrecut aseara, in Kiseleff. Plouase cu ceva timp inainte si Vladut facuse turte de nisip ud (cu o fetita, de fapt, deci ce va voi povesti in continuare nu e, totusi, o regula), mai si cazuse de 2-3 ori, asa ca era murdar de pamant pe maini, picioare si hainute. La un... "device" d-ala cu tobogan, sfori si plase (nu stiu cum se numesc ele, de fapt) s-a intalnit cu o fetita tot de vreo 3-4 ani, venita in parc cu bunicul. El e destul de sociabil si dornic de companie in perioada asta, asa ca a inceput iar sa "vorbeasca" pe limba lui cu fata. Bunicul i-a zis "Uite, baietelul vrea sa se joace cu tine", dar ea luat o expresie contrariata si plina de dezgust si i-a raspuns "Dar e murdaaaar!". Bunicul i-a explicat ca "asa sunt baietiii, se joaca si se mai murdaresc", dar pitica a ramas neinduplecata in dispretul ei: "Eu nu ma joc cu el ca e murdar!". Eu v-am spus parerea mea despre murdarire si (zic eu) ar fi fost aceeasi si daca Vladut ar fi fost fata, dar poate e ceva ce nu inteleg, as ca va astept pe voi sa-mi spuneti: chiar e firesc ca o fetita sa fie atat  de dezgustata de niste pete de noroi? Ca nu e vorba de murdarie corporala, de aceea mi-e si mie sila si sunt sigura ca ii voi transmite si lui Vladut dispretul meu pentru jegul de nespalare. Dar noroiul?!?
Poate nu mi-as fi pus problema atat de ... "gender related" daca nu as fi vazut, la 5 metri mai incolo, o alta scena: o mama (imbracata normal, de parc, deci e exclusa posibilitatea de a fi fost in trecere, in drum spre vreo nunta de luni seara) cu o fetita de vreun anisor, care abia invata sa mearga, imbracata intr-o rochita lunga de matase gri-argintie, genul "de gala", cu balerini din satin fuchsia cu funde mari, pe care o tinea numai pe sus, pe plase, ca sa nu ajunga la noroi si sa-si murdareasca pantofiorii. OK, recunosc, fetita era tare dragalasa, dar ideea de a o aduce in parc dupa ploaie "ca scoasa din cutie" numai pentru a o feri apoi de orice urma de noroi  nu prea incape in mintea mea.

Chiar astept parerile si comentariile voastre: fragmentele de realitate pe care vi le-am povestit sunt atat de aberante pe cat mi se par mie, sau exista diferente esentiale intre a creste o fetita si un baietel, si nu judec eu bine lucrurile?

26 de comentarii:

  1. Despre asta nu cred ca ti-am povestit inca, am multi pitici, pana ii epuizez va mai trece multa vreme :)) Dar iti zic acum.

    Eu imi doresc rau, rau de tot sa am fata. Ma sperie ca toti dracii ideea de a creste un baiat pentru ca mi se pare imposibil sa inteleg cum sunt ei construiti, de ce au ei nevoie sa fie increzatori, de felul cum gandesc si cum vad lucrurile, de ce au ei nevoie pentru a creste "oameni". Mi-e ca as creste vreun manelist badaran care crede ca locul femeii e la cratita :))

    In schimb, cu fetele e alta poveste. Sunt fata, iteleg cum functioneaza una. As fi pe aceeasi lungime de unda cu ea, as sti cum s-o fac sa devina o femeie increzatoare si toate cele.

    Asa ca daca am sa fac baiat, am sa-l dau la schimb pe o fata :))

    Vladut e adorabil :X

    RăspundețiȘtergere
  2. Sper ca nu deranjaza comentariile mele. Eu nu pot sa ma dau cu parerea despre subiectele pe care le abordezi tu. Nu-s mama, ar fi si culmea sa incep sa-i zic uneia ca e aiurea sa-si tina fetita pretioasa pe post de bibelou, desi asa cred.
    Imi face placere sa te citesc si imi vine sa-ti las un feedback, numai ca n-am ce sa scriu in el, decat despre mine si cum simt eu acum, nefiind mama.
    Ma gandesc tousi sa incetez sa mai scriu si sa ma multumesc sa te citesc doar pana intru si eu "in randul lumii" :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Marie, n-as sti sa-ti raspund, fii-mea de obicei isi toarna nisip in cap sau il mananca, deci nu ma incadrez :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Vreau sa cred ca astea sunt cazuri rare ... eu sunt mama de baietel si asa ceva nu am vazut niciodata (ce-i drept nu locuim in Romania )

    RăspundețiȘtergere
  5. Sunt mama de fetita si daca e sa fie voi fi si mama de baietel si nu vad o problema in a-mi lasa fetita sa se joace cu baietii.De ce?
    1. pentru ca diferentele de gen sunt putin perceptibile si nu vad nici o amenintare la adresa Dianei ,daca se joaca cu ei..
    2. pentru ca Diana traieste(ca de altfel toti) intr-o lume a diversitatii si va trebui sa invete si despre ce nu e la fel( baieti-fete,copil bolnav/orb surd-copil sanatos,fara deficiente),copil sarac/copil cu posibilitati materiale crescute,copil curat-copil murdarit).
    Agresivitatea in limite firesti poate marca o diferenta de gen,insa nu e obligatorie..Lumea e si asa! Noi trebuie sa inoculam copiilor nostri mecanisme de copying adaptativ,nu trebuie sa ii izolam ,ferim. Bineinteles asta in acord cu varsta si proportional cu riscul .
    si discutia poate continua...

    RăspundețiȘtergere
  6. Sunt cazuri rare, nu zic ca n-am vazut, ca mi s-a intamplat si mie sa vad fetite gatite de gala la groapa cu nisip, insa n-as putea sa fac o regula din asta. In ceea ce priveste murdaria, chiar sunt copii, fetite si baieti, care nu suporta sa fie murdari. A mea are ocazional asemenea momente, insa niciodata n-a refuzat sa se joace cu un copil pentru ca respectivul era murdar. Ce-i drept nici n-am invatat-o ca e rau sa sara in balti sau ca e rau sa-si puna nisip in cap sau sa se tavaleasca prin iarba. Pe acelasi principiu n-am invatat-o nici ca e rau sa mangaie un catel, cum iarasi vad ca se poarta pe la noi. Asa ca problemele de mai sus nu cred ca tin de sex, cat de mintea unor parinti... speranta mea e sa fie exceptii.

    Eu am in schimb alta problema cu educatia: am de la un timp, tot mai pregnant, senzatia ca vom fi o tara de oameni foarte agresivi. Agresivitate indusa de parinti de la varste mici. Clara e invatata sa astepte pana se elibereaza un loc de joaca si in general sta langa leagan, pasiunea ei, pana cand copilul care se da in leagan pleaca. Acum cateva zile eram la locul de joaca de langa casa si astepta la leagan dupa un baietel. O tot pacaleam eu sa faca si altele, dar ea vroia in leagan... copilul de care vorbesc nu vroia sa se dea jos taman pentru ca o vazuse ca asta vrea. La un moment dat s-a dat jos si se juca langa leagan cu ceva masinute. Clara s-a dus sa se aseze, baietelul cand a vazut-o a lasat masinutele si s-a urcat la loc pe leagan si a inceput sa urle la ea: tu sa te joci acolo! Clara s-a blocat, nu e obisnuita sa se tipe la ea, nu intelege agresivitatea si nu reactioneaza in nici un fel, se uita la mine mirata. L-am intrebat pe baietel de ce tipa, ca nu e nevoie sa tipe... a fost randul lui sa fie descumpanit, in mod evident se astepta ca eu sa tip la el. Asa ca mi-am luat copilul de mana si am plecat in alta parte. Acolo alta distractie, un baietel insista sa o impinga de pe o scara (ea era cam la 1m si ceva inaltime, iar baiatul sus in capul scarii si nu vroia sa o lase sa se catere pe platforma). Am crezut ca vad negru in fata ochilor. Ce vad si aud copiii astia acasa? Mi-e absolut imposibil sa cred ca un copil crescut armonios, intr-un mediu normal, calm, care nu aude tipete si injurii poate sa aiba asemenea reactii, absolut neprovocate. Si ma intreb unde naiba ajungem in ritmul asta si daca sunt eu in stare sa-mi educ copilul sa supravietuiasca intr-o societate abrutizata.

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Cami: hai maaaa, cum sa nu mai scrii? Mie-mi fac placere intotdeauna comentariile tale- si sa stii ca poti avea o parere, chiar daca nu esti "in tema", si-mi face parere sa-ti raspund. In plus, ma gandesc ca poate discutiiile astea ti-ar mai putea risipi temerile legate de educatia viiitorului copil, care nu e nici pe departe "rocket science" :)
    App de fetita vs baiat, sa stii ca nici mie nu mi-a fost clar ce sunt baietii si cum functioneaza ei multa vreme dupa ce am aflat ca voi avea baiat. Abia dupa ce am nascut mi-am dat seama ca nici la o fetita nu mi-ar fi fost mai clar, din simplul motiv ca... oricat de "sange din sangele meu" ar fi ea, tot e o persoana diferita, diferentele de temperament, valori si obiceiuri date de contextul social etc ar fi putut fi la fel de mari. Nici pe ea nu ar fi fost corect sa o "modelez" ca e plastilina pana la a o transforma in mine insami, asa ca sexul (genul, d'oh, nu ma obisnuiesc deloc cu limbajul actual) nu mi-ar fi usurat prea mult misiunea. :) E suficient sa ma uit la mine si la mama ca sa-mi dau seama cat de mare ar fi putut fi prapastia dintre noi.

    @ Denise: Deci Eva s-ar juca cu Vladut, da? :)) Bine, poate dati si voi un telefon data viitoare cand ajungeti prin Bucuresti, sa ii prezint un purcelus autentic :))

    @ Anonim: sincer, cred ca din punct de vedere al educatiei "gender related" Romania e cu vreo 50 de ani in urma lumii civilizate. In afara de o mica parte a populatiei, educata si traind in orase mari, senzatia mea e ca marea majoritate inca se ghideaza dupa reguli cel mult interbelice in educatia copiilor din acest punct de vedere. :(

    RăspundețiȘtergere
  8. nice subiectul :)

    Daria adora baietii :) fie ei si murdari si curati...poate ca acum nu stie ce inseamna murdar dar in niciun caz nu as invato sa nu se joace cu copii murdari.

    Ii cumpar hainele care imi plac mie,chiar daca sunt frumoase si nu sunt pt nisip ,nu'mi pare rau daca le murdareste,se spala ce naiba,am scoso si eu in rochita afara la joaca,la nisi,a cazut,sa murdarit si gata! Oricum hainele raman mici...dc ar trebui sa ramana si curate?!

    Cum spunei si tu MAria.fetitele sunt mai tupeiste decat baietii,cel putin in cazul nostru,D cand vede un baietel, se duce la el,il ia in brate si sa intamplat ca ei sa se retraga :)),le mai ia jucariile,mingiile din mana.

    Am sa o invat sa iubeasca oamenii,cu bune cu rele,baieti ,fetele si sa stie cand este cazul de retragere si aparare.

    Am crescut intre baieti si fete si sincer va spun ca'mi placea mai mult sa ma joc cu baietii :)
    Mama la tara se juca forbal cu baietii,cu fetele se certa mai mult,numai ca baietii nu prea vroiau sa o lase la fotbal si mama lua atitudine :) astefl incat l'a batut pe unul :))) sa o lase la fotbal.

    RăspundețiȘtergere
  9. @ Feli: sunt de acord cu tine, evident.

    @ anonim (Mari, tu esti? :) ) Nici eu n-am zis ca sunt reguli, sunt niste eppisoade izolate, dar pentru mine au fost niste enigme... In general Vladut se joaca cu fetite, el e atras mai degraba spre ele, le cauta compania, deci probabil ca majoritatea nu e asa. Dar aici erau niste mecanisme de gandire pe care nu le inteleg.
    In legatura cu agresivitatea, problema cred ca e un pic mai complexa. Adica, si eu eram tentata pana caum timp sa spun ce-ai scris tu, pana n-am trait-o pe pielea mea. Stii, poate, ca acum cateva luni ma plangeam ca Vladut e prea bleg si "ii mananca cainii din farfuurie". Ei, te rog sa ma crezi pe cuvant ca noi nu ne batem in casa si nu ne certam dincolo de limitele rezonabile ale unei discutii mai raspicate si unei imbufnari de vreo 15 minute. Adica nu aruncam cu farfurii unul in altul :)) Dar... la un moment dat, dupa ce a fost imbrancit de cateva ori, am fost surprinsa sa vad ca Vladut face si el acelasi lucru. Ei au, la varsta asta, tendinta sa imite mai mult copiii e varsta lor decat adultii. Asa cum a invatat sa se catere si sa se joace cu lopatelele - ca nu i-am "predat" asta, a invatat observand - a prins si obiceiurile proaste. Evident ca il opresc si-i spun ca nu e bine, nu-l las sa faca rau altor copii etc, dar se intampla si va mai ura ceva pana va intelege ca "nu e bine" sau "nu e frumos", asa ca mai mult decat sa-l opresc de fiecare data nu pot sa fac, e imposibil sa ii elimin manifestariel agresive la varsta asta.
    In legatura cu lumea in care traim... nici eu nu sunt impacata cu ea, dar atata vreme cat nu putem calatori in timp, trebuie sa ii invatam sa se adapteze la ea, intr-un fel sau altul: un copil neintegrat social are un handicap imens, indiferent de cat de mult detestam ceea ce se intampla. Din punctul meu de vedere solutia pentru a trai intr-o lume agresiva sta in conceptul de "self-defence". Nu e ok sa porneasca o agresiune, dar e ok sa se apere...

    RăspundețiȘtergere
  10. Haha, ce aberatie sa-ti inveti fetita sa nu se joace cu baieteii.....mi se pare o prostie fara margini si spun asta in calitate de mama de fetita. C e in general cel mai murdar copil din parcuri, se tavaleste prin nisip si pietris, e neagra pe manuta, picorute, hainute etc si DA, se joaca cu baieteii, chiar si cu cei mai mari. Este anormal ca un copil sa invete de mica sa nu se joace cu baietii, ii formezi din start un sentiment negativ fata de sexul opus, care zic eu pot avea urmari mai tarziu.Ref ma fetite imbracate ca la gala, am vazut si eu destule, chiar zilele astea am vazut o fetita de vreo 4 anisori, imbracata intr-o rochita roz din tul si cu dantela, cu pantofi de lac si maica-sa imbracata sport, ceea ce mi se pare oricum ridicol, cred ca oamenii isi imbraca fetitele asa de fite, ca sa se dea mari sau ceva de genul asta. Si nu, nu e normal nici sa-ti inveti fetita ca murdaria este inacceptabila si sa n-o lasi sa exploreze in voie, sa se tavaleasca in nisip daca asta ii face placere etc.Si fetitele trebuie sa exploreze, si pt asta e necesar sa se si murdareasca, faptul ca e fetita nu inseamna ca e o printesa inchisa intr-un castel de sticla c' mooon! dar din pacate multe mamici de fetite asa inteleg sa-si educe odraslele.

    RăspundețiȘtergere
  11. In sfarsit apuc si eu sa scriu :D

    Parerea mea ca mama de fetita. Nu vad nicio problema, sau posibila problema in interactiunea fetitelor cu baietii. Ori veni ei de pe planete diferite, Venus si respectiv marte :), dar aici pe pamant interactionam. Si asta trebuie de cand suntem mici. Ce-ar fi sa-ti anunti fata la majorat: "Stii fetita mea, pe lumea asta exista si baietii, sa nu te sperii!"
    Comportamentul mamei respective nu are explicatie. De viol nu e cazul. Agresivitate? Asta nu e specifica exclusiv genului masculin. Si Andreea a fost luata pur si simplu la bataie de un baietel de vreun an jumate, foarte posesiv cu un volan si o maneta din parculetul din parcul Carol. Dar la fel a fost imbrancita si alungata de o fetita de 6 ani care nu lasa niciun copil sa se joace pe un pod (sau cum s-o numi) de la locul de joaca. Si cand am intrebat-o daca e parcul tatalui ei mi-a raspuns cu un aer de superioritate ca " Tatal meu e avocat!"
    Andreea e innebunita dupa copii, de multe ori ma simt eu ciudat cand vad ca se duce ea la ei pe strada, in magazin si mamele isi dau ochii peste cap si nu stiu cum sa plece.
    Cat despre murdarie, am lasat-o singura s-o descopere. Acum e la faza cand imi zice ca s-a murdarit si cere sa o curat. :)

    RăspundețiȘtergere
  12. vic in parc iese doar in pantaloni, avem haine speciale de parc si rochite pt diverse ocazii...asta nu inseamna ca duminica, de la teatru nu ne-am intors pline de praf, inghetata si altele...zic ”ne-am” pt ca a avut grija sa ma murdareasca si pe mine pe ”fustita”
    cat despre jucatul din parc, nu am intalnit discriminari de genul celor amintite de tine, ea cel putin se joaca si cu fete si cu baieti la fel, nu m-am gandit niciodata sa ii sugerez ce pareneri de joaca sa aleaga (desi uneori imi vine sa o iau si sa fugim cand se imprieteneste cu cate un pui de colorat).iar despre murdarit...ce sa mai zic, pana si mama imi zice ca-s nebuna ca ies cu ea dupa ploaie si o las in toate baltile si vin cu ea acasa ca un purcel...dar e asa distractiv
    iar la nisip dupa ploaie, oooo, nu vrei sa stii cum fac bunicile cand vad ca se joaca cu manutele in nisipul ala rece si ud:”e fetita doamna, e rece, hai mamaie de aici ca asta nu e loc de jucat pe vremea asta”
    asadar, eu cred ca nu e asa diferenta in mentalitatile mamelor de fete, ai intalnit tu mame ciudate, care sigur gaseau ceva de insuflat absurd si baiatului, daca l-ar fi avut

    RăspundețiȘtergere
  13. Mie mi s-a spus in repetate randuri, atat de cunostinte cat si de mamici prin parc, ca a mea fata e mai rea ca un baiat. Nu stiu sincer ce inseamna asta. Mitzi e neastamparata, dar nu stiam ca asta ar fi apanajul baietilor...se pare ca la noi asa se considera.
    Se pare deasemenea (nu stiu cum si-au dat seama la varsta asta, dar nah) ca am esuat in a o educa in maniera girly-girl, pentru ca se catara si se murdareste si o descumpanesc un pic fetitele imbracate in rochite scortoase care stau cuminti.
    Cat despre "cu cine se joaca fata?"...cu cine vrea sufletelul ei, exceptand copii mucosi :D (am si eu piticii mei :D)

    RăspundețiȘtergere
  14. Mai, despre educatia asta gender related nu pot sa ma pronunt, pentru ca nu m-am lovit de nici un fel de discriminare pina acum. Cu murdaria, desi de multe ori se balaceste in balti, David are uneori momente in care nu suporta sa fie murdar, rupe doua fire de iarba dupa care cere servetelul umed sa se stearga, dar bineinteles ca nu ni s-a intimplat nimic de genul situatiei descrise de tine, nici sa fie refuzat cind era murdar, nici sa refuze el cind e intr-o faza de "curatenie sclipitoare".
    In schimb la faza cu agresivitatea...l-am studiat foarte mult pe David, si am ajuns la concluzia ca nu ataca fara motiv, dar cind cineva ii invadeaza spatiul personal face urit. Aici recunosc ca seamana cu mine, si eu sint la fel, cu diferenta ca eu am comportamentul social "slefuit" el inca nu. Daca ii place un copil sau chiar un adult, il lasa sa intre treptat in spatiul lui intim, altfel respectivul risca sa se trezeasca cu o palma. La fel, el nu cere jucariile altor copii dar nu suporta nici sa atenteze un copil la ele. Recunosc, in general incerc sa ii explic ca e tot un copil si ca il tenteaza jucaria respectiva si ca pot face schimb bla-bla-bla, dar de multe ori nici eu nu sint prea convingatoare. Dar am avut ocazia sa ne intilnim cu prieteni care cultiva agresivitatea baietelului lor, care baietel desi mai mic cu patru luni decit David fizic e mai bine legat, si sincer aici i-am explicat lui David ca nu e frumos sa loveasca pe nimeni, dar daca un copil il loveste e ok sa se apere.
    Ah, si legat de jucarii am o problema: David isi iubeste tricicleta si mai nou are si o motocicleta din aia de doi lei pe care se impinge cu picioarele. Eh, cind mergem la locul de joaca nu vrea sa se desprinda de banca pina cind nu ii promit ca ii pazesc eu motocicleta/tricicleta. Eh, n-as vrea sa fiti in locul meu cind vine cite un copilas de un an-doi care vrea sa vada ce e cu motocicleta respectiva iar eu nu pot sa il las pentru ca i-as insela increderea lui fii-meu. Drept urmare il strig disperata sa vina el de la joaca sa ii arate jjucaria copilului :)) Ieri se uita o mama la mine absolut siderata ca n-o las pe fii-sa sa se joace cu motocicleta, dar pe bune, prefer sa primesc priviri urite decit sa il dezamagesc.

    RăspundețiȘtergere
  15. Eu sunt oarecum in dubiu...pornind de la doua cazuri izolate de parinti tampiti:), generalizam la o intrebare atat de complexa?

    RăspundețiȘtergere
  16. @Maria: da, eu sunt, nu m-am prins cum sa-mi apara numele, ca daca selectez la profil Nume/Adresa URL nu mi se publica.

    Revenind la agresivitate: da, clar la varsta asta, cca 2 ani, sunt maimutele, copie cu mare succes ceea ce vad la alti copii. Eu nu ma refeream musai la imbranceli, desi tre sa recunosc ca fiica-mea in cel mai rau caz impinge copilul care vrea sa o ia in brate sau sa o ia de mana etc (asa e ea, e afectuoasa numai si numai cand vrea ea, daca e luata in brate si nu vrea se smuceste, incepe sa riposteze verbal etc). Daca i se ia o jucarie din mana nu da in copil, eventual tipa frustrata, insa nu reactioneaza fizic agresiv. Chestii mai rele nu i s-au intamplat. Insa, ca sa revin, ma refeream mai mult la ceea ce spun copiii agresivi: cuvintele si tonul sunt de adulti. Din cauza asta ziceam ca sunt invatate de acasa, ca sunt auzite... ori eu nu stiu ce sa o invat. Adica eu in situatii de genul asta ma comport calm, ripostez verbal si plec. Sa o invat sa tipe si ea, sa dea daca e lovita nu stiu cum as putea sa fac, nu-s de acord cu agresivitatea, insa pe de alta parte nici n-as vrea sa fie sacul de box al altora. Probabil trebuie sa-mi lamuresc mie niste lucruri inainte sa i le explic ei.

    RăspundețiȘtergere
  17. Ma bucur tare mult ca v-am trezit interesul si cometariile, sper sa reusesc si pe viitor sa vad "aduc" aici :)

    @ Vicky- si eu am crescut intre baieti (desi eram imbracata frumos in rochite d-alea chinezesti brodate cu floricele, cine si le mai aminteste), pana foarte tarziu nu am avut prietene fete, nici acum nu pot spune ca ma simt foarte bine in cercuri exclusiv feminine. Cand eram ceva mai amre decat copiii nostri, jucam fotbal si ma cataram cu toti baietii din cartier (ocazie cu care devenisem "client fidel" al sectiilor de ortoopedie). Poate asta e motivul pentru care mi-e usor sa cresc un baietel :)

    @ Pame: da, si mie mi se pare ca le trateaza ca pe exponate de vitrina cu atitudinea asta. Oare asa se nasc viitoarele pitzi, care trebuie sa arate bine si atat? Vreau sa zic ca n-am nimic cu fetitele in rochite etc atata timp cat parintele isi asuma faptul ca respectivele haine se pot strica, am ceva cu interzicerea jocului pe motiv de murdarire...

    @ Monica: Nu, le zici "Stii, mama, pe lume exista si baieti, sa te sperii si sa fugi ca e niste porci si magari care vrea doar sex" :))) (de fapt nu e de ras, din pacate...)
    Si Vladut cere sa il curat cand face o pauza de joaca, nu e chiar un porc innascut :)) Dar eu vad o diferenta intre a te curata si a te feri cu pretul placerilor varstei. Adica, de exemplu, se aseaza cand oboseste, isi scoate sandalutele si se scutura de nisip. Sau cere servetel umed sa se stearga pe manute (si pe genunchi mai nou). Mi se pare ok asa... :)

    @ Valentina - cred ca ai dreptate, probabil daca aveau baieti le spuneau ca "femeile e rele si curve", ma rog... :(

    @ Andy- sa stii ca dupa un an de tinut plodul la "izolator" degeaba aproape jumatate din timp, am descoperit si eu ca mucii pot sa nu fie contagiosi intotdeauna (de exemplu pot fi alergici), asa ca imi duc copilul mucos in parc, ca mi-e clar ca asa va fi ceva vreme de acum incolo. Dar as intelege daca s-ar uita cineva urat si i-as explica despre ce e vorba, ca nu ai cum sa stii cu ochiul liber. :)

    RăspundețiȘtergere
  18. @ Anca: eu cred ca niciun copil nu ataca fara motiv (doar ca la varsta lor motivele nu sunt intotdeauna in concordanta cu o logica a adultilor si nu sunt cele social acceptate) si probabil ca orice mama cat de cat empatica sau macar dispusa sa-si inteleaga copilul stie de ce o face. Adica, si eu stiu ca Vladut, de exemplu, nu are inca fixat conceptul de proprietate, el nu intelege ce e al lui si ce nu, considera ca toate jucariile sunt ale lui (si asa ii raspund si lui Mari intr-un fel) si interpreteaza fiecare tentativa a unui copil de a se apropia de orice jucarie din raza lui vizuala ca pe o agresiune. Eu stiu asta, ii tot repet ca o moara stricata "asta e a ta"/ "asta nu e a ta" (desi tot aud "lasati-l, doamna, ca nu intelege, e mic" mi se pare important sa tot auda pana va reusi sa inteleaga), dar in general cu propriii copii suntem mai toleranti decat cu ai altora (fireste, e o chetsie omeneasca). Pe ai altora nu avem suficient timp, chef sau informatii pentru a-i intelege, cred eu, si de aceea ni se pare agresivitatea lor uneori gratuita. :)

    @ Calina: Nu zic ca sunt niste exemple definitorii, dar putem discuta, nu? Zau ca nu sunt destul de "brittish" incat sa pot discuta doar despre vreme, am scris odata despre ploaie, mi s-ar parea redundant :))

    @ Mari: Da, probabil ca foarte multi au parte de agresivitate si in casa... Asta e, nu cred ca e o chestie specific romaneasca, mai degraba e a vremurilor in care traim, in general. Violenta domestica e un fenomen global, in casele acelea de cele mai multe ori cresc copii care vad si copiaza... That's life... :(

    RăspundețiȘtergere
  19. Si eu sunt mama de fetita dar nu suntem inca la faza asta (3-4 ani ) ca sa-mi spun parerea din experienta noastra , insa din comportamentul mamei eu inteleg asa ori a suferit ea insasi vre-o trauma in copilarie si incearca sa evite ca si copii ei sa treaca prin acelasi lucru , ori e afectata prea puternic de massmedia cu cazurile recente de pedofili si probabil nu a gasit un mod de a le explica sa se fereasca de anumite persoane si a bagat totul intr-o oala gen "nu ai voie sa te joci cu baietii" , altceva nu-mi explic. Cat despre murdarie poate fi vorba tot de "sechele " ale educatiei de pe vremuri cand o fetita trebuia sa arate impecabil , sa nu se murdareasca sa nu se loveasca ( sa nu-i ramana cicatrici pe corp ) si diverse , probabil mama vrea sa transmita mai departe educatia primita de ea ( cunosc destule cazuri de acest gen de aceea imi permit sa dau acest exemplu) . Pentru unii parinti e mult mai usor sa "prefea stafeta " educatiei la copii decat sa se chinuie sa gaseasca solutii la vremurile pe care le traim si care au evoluat enorm de pe vremea bunicii , dar pana la urma fiecare parinte isi educa copilul cum crede de cuviinta si noi nu prea avem ce sa facem in acest sens decat poate sa observam aceste lucruri si sa incercam sa nu le aplicam si in cazul copiilor nostrii. Eu sper doar sa-mi pot educa bine copilul tinand cont si de personalitatea ei si de dorintele pe care le va avea dar si de societatea in care traim.

    RăspundețiȘtergere
  20. @ Mia: da, minunata educatie "victoriana" pentru domnisoare... :D O stiu, am avut parte din plin de ea, desi nu s-a lipit nik de mine :))

    Spui ca nu putem face nimic: putem discuta despre asta, totusi. Poate vreo mama cu dileme va nimeri aici la un "sarci cu gogu'" si isi pune niste probleme, macar. Din pacate, toata lumea se fereste sa discute chestiile astea, sunt tabu, nimeni nu ii zice unei mame ca gresteste. Recunosc ca nici eu nu o fac face cu face, cu prietenii, decat daca imi cer sfatul, dar asta e alta poveste, pentru ca stiu ce reactie as trezi si nu am nevoie de ea. Totusi, macar aici o putem spune... :)

    RăspundețiȘtergere
  21. Offff,Maria, "educatia victoriana" mi-a scos peri albi, imagineaza-ti cum e sa cresti langa o mama "obsedata de curatenie" cum e maica-mea, nu aveam voie sa dau nici o firimitura pe jos cand mancam de ex, ca se lasa cu scandal, adica era deja o obsesie bolnava.Poate de asta sunt eu opusul radical al unei astfel de educatii, de asta o las pe C sa se murdareasca cum vrea ea etc. Si o asytfel de educatie din pacate lasa traume, imi amintesc cat de fericita eram cand eram la bunici la curte, ma cataram in copaci, ma murdaream in voie, imi juleam genunchii, ma jucam cu cateii bunicilor etc, si tocmai de asta nu vrea s-o privez pe C de asa ceva, si ma opun radical unei "educatii victoriene", care oricum mi se pare o aberatie.Si o las pe C sa se manifeste cum vrea in parc, ea nu a lovot niciodata alt copil, chiar daca ea a fost lovita sau impinsa, in schimb suntem in faza in care ia toate jucariile de la toti copii, dar nu le da voie altora sa ia nimic de la ea. Cateodata ma bag si eu, ii tot explic ce e al ei si ce nu, si incerc s-o conving sa le dae si altora jucarii, dar stiu ca e la varsta la care nu intelege, si ca de fapt joaca adevarata intre copii incepe de obicei de pe la varsta de 3 ani.

    RăspundețiȘtergere
  22. Da, eu m-am referit ca nu putem discuta , spuneam ca practic nu prea avem ce face , exact cum spui si tu nu stii ce reactii poti trezii pentru ca unele persoane nu concep o parere diferita si cred ca detin adevarul absolut inclusiv legat de educatia copiilor si chiar daca sa spunem ca te-ar asculta din politete cand incerci sa-i explici ca poate nu e o atitudine tocmai ok in vremurile de azi cand primeaza egalitatea dintre sexe ,nu inseamna ca isi va schimba neaparat si atitudinea ... asta am vrut sa spun , eu ma cam feresc sa intru in polemici ca sunt "stan patitu" dar aici putem discuta intradevar si chiar nu mi se pare un subiect tabuu ce unul perfect normal ; de fapt cam tot ce am citit aici e extrem de interesant , ai un bloc minunat , tine-o tot asa , pupici.

    RăspundețiȘtergere
  23. * nu m-am referit, am vrut sa spun , scuze

    RăspundețiȘtergere
  24. @ Pame: ai mei n-au fost obsedati de curatenie, da' au avut altele... important e sa invatam ceva din ce nu ne-a placut in copilarie.

    @ Mia: Multumesc, te mai astept :)

    RăspundețiȘtergere
  25. Mie imi spui ,Pame, de aberatiile astea legate de curatenie.Cate corectii fizice nu mi am luat pentru ca era o scama pe jos pe care nu o vazusem!! Si,legat de ce zice Maria, ideea e ca trebuie sa invatam din greselile parintilor sa nu le repetam noi.Nu am nici o durere de cap vis-a-vis de dezordine,de prezenta scamelor mai ramane de vazut ca D e acum la faza cu gustatul realitatii.
    In mod clar nici eu ,nici S nu ne stresam pe motivul asta si o vom lasa pe D sa faca ce simte cum simte( daca vrea sa se implice alaturi de mami va fi un bonus,daca nu,nu i bai!)

    RăspundețiȘtergere